Oamenii au simţit mereu nevoia de a comunica şi de a avea informaţiile stocate astfel încât să le poată folosi şi transmite generaţiilor viitoare. Dezvoltarea limbajului şi evoluţia materiilor prime pe care oamenii le foloseau au dus la apariţia tiparului.

aprox. 594 – Chinezii încep să practice tiparul pe un relief în negativ. Imprimarea se facea cu o presă fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn pe care erau gravate textul şi ilustraţiile. Această metoda a fost raspândită în Vest cu ajutorul arabilor sau pe rutele caravanelor de pe ,,drumul mătăsii”. În China s-a inventat hârtia, fapt care a dus la crearea unui climat optim pentru dezvoltarea tiparului.

aprox. 700 – Primul ziar tipărit în Beijing.

aprox. 868 – În China se tipăreşte prima carte. ,,Diamond Sutra” era tiparită pe matriţe de lemn care conţineau atât text cât şi ilustraţii.

aprox. 1041 – Bi Sheng, un tipograf chinez, inventează litera mobilă.

aprox. 1230 – Cărţile sunt tipărite în Coreea, folosindu-se litere mobile din metal.

aprox. 1400 – Tehnica tiparului pe blocuri de lemn se răspândeşte din Asia în Europa.

aprox. 1450 – Johannes Gutenberg a adaptat presa de tipar cu şurub, bazându-se pe metoda presării de la teascurile de vinificaţie, folosite pe valea Rinului încă din perioada Imperiului Roman. El a utilizat o cerneala pe bază de ulei şi o bucată de metal împărţită ca matrice prismatică. A inventat un aliaj metalic turnabil în formă (matriţă). Cuvântul tipărit a facilitat circulaţia informaţiei şi a cunoaşterii, de care au beneficiat în principal mănăstirile. Ulterior, întreaga Europă a fost lovită de explozia mass-media. De la 1500 şi până astăzi, mai bine de 9 milioane de cărţi tipărite au fost puse în circulaţie. Probabil cel mai mare merit al lui Gutenberg este faptul că după o perioadă experimentală în care nu se cunoştea nimic, tiparul a atins repede un grad de eficienţă tehnică nedepăşit până la începutul secolului al XIX-lea. Ştanţarea, montarea matriţei, turnarea modelului, montajul şi tiparul au ramas, în principiu, pentru mai bine de 300 de ani la fel cum au fost în perioada lui Gutenberg. Îmbunătăţirile aduse maşinilor de tiparit au fost nesemnificative, iar până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, proiectul original al lui Gutenberg a prins contur.

1460 – Cerneala tipografică a fost inventată la doar 15 ani după prima folosire a vopselelor folosite în pictură. Acestea trebuiau să fie capabile să adere pe o suprafaţă de metal şi aveau la bază uleiurile de in, păstrate timp de un an pentru a permite sedimentului să se depună. Ulterior se putea adăuga răşina. Pigmentul negru era obţinut din funingine colectată din arderea cărbunelui. Pe la 1850 mulţi dintre tipografi încă îşi mai fabricau singuri cerneala.

aprox. 1500 – Tiparul a adus primul mediu de răspândire pentru publicitate şi a înlocuit pe la 1500 vornicii care făceau anunţuri în pieţele centrale prin fluturaşi de hârtie.

1508 – Din iniţiativa voievodului Radu cel Mare, Domnul Ţării Româneşti, călugărul Macarie, primul tipograf roman, care invăţase meşteşugul la Veneţia, începe activitatea de tipărire a unor cărti bisericeşti în limba slavonă. Astfel, in 1508, tipăreşte un Liturghier. Aşadar, s-au împlinit 500 de ani de la prima tipăritura de pe teritoriul Ţărilor Române.

1556 – Diaconul Coresi tipăreşte prima carte românească la Schei.

1600 – Presa cu şurub a fost îmbunătăţită pentru prima dată din timpul lui Gutenberg prin introducerea unor arcuri care ajutau platoul să se ridice rapid. Putea să tipărească până la 250 de imprimări pe oră. Acum au început să apară ziarele, dezvoltându-se din pamflete tipărite. Combinaţia între publicitate şi ziare le-a permis acestora să înflorească începând cu secolul al XVII-lea.

1640 – În tipografia de la Govora se tipareste Pravila, de către călugărul cărturar şi tipograf Silvestru.

1643 – Mitropolitul Varlaam tipăreşte la Iaşi, în tipografia de la Trei Ierarhi dăruita de Petru Movila, Mitropolitul Kievului, mai multe cărti bisericeşti în limba slavonă.

1679 – Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a tipărit Sfânta Liturghie.

1688 – Se tipăreşte Biblia de la Bucureşti la iniţiativa lui Şerban Cantacuzino

1799 – Tiparul prin litografie a fost inventat de austriacul Alois Senefelder. El a descoperit că poate tipări de pe o suprafaţă plană, netedă, din calcar cu granulaţie fină. În secolul al XIX-lea, litografia era metoda preferată pentru reproducerea de calitate a imaginilor pentru cărti şi alte publicaţii, în culori sau monocrome. La începutul secolului al XIX-lea, s-a descoperit că reproducerea imaginilor era mai bună dacă cerneala era transferată pe hârtie printr-un cilindru înfăşurat pe un cauciuc, decât direct de pe piatră. Acest procedeu a primit denumirea offset, fiind folosit şi astăzi pe maşinile moderne de tipar.

1803 – S-a inventat maşina de fabricat hârtie. Prima maşină eficientă a fost inventată de Nicholas Louis Robert, dar patentul a fost dus în Anglia unde s-a pus la punct prima maşina productivă. Hârtia se fabrica în special din fibre de in şi de bumbac.

1804 – Lordul Earl of Stanhope a înlocuit presa cu şurub din lemn, practic neschimbată de pe vremea lui Gutenberg, cu o presă din fier.

1805 – Lordul Stanhope a introdus stereotipia care făcea salvarea paginilor de pe matrită pentru retipărirea unei propoziţii sau fraze.

1814 – Frederich Koenig a inventat maşina de tipărit cu abur care s-a folosit de către publicaţia ”The Times” din Londra.

1820 – A crescut numărul copiilor realizate pe oră de la 300 la 1100.

1822 – S-a inventat de către William Church maşina de turnat litere, considerată predecesoarea linotipului.

1827 – A crescut numărul copiilor realizate pe oră de la 1100 la 5000.

1829 – Procedeul de stereotipie s-a îmbunătăţit.

1840 – Americanul Richard March Hoe a dezvoltat o rotativă care putea să funcţioneze cu 20000 de exemplare pe oră.

1840 – A început fabricarea hârtiei din celuloza obţinută din lemn, în 10 ani răspândindu-se în toată lumea.

1846 – March Hoe a inventat prima versiune de presă rotativă. A crescut numărul de exemplare pe oră la 24000.

1863 – William Bullock a îmbunătăţit o metodă de alimentare continuă a hârtiei în maşină, fapt care a condus la înlocuirea colilor.

1872 – S-a inventat zincografia.

1880 – S-a inventat o metodă de producere a tonurilor intermediare, bazată pe sisteme de puncte de dimensiuni diferite.

1885 – Maşinile linotip şi monotip au fost îmbunătăţite.

1889 – La expoziţia din Paris, Hippolyte Marinoni a arătat, pe o presă rotativă care folosea o rolă de hârtie, cum se tipăresc imaginile pe ambele feţe ale hârtiei, care apoi era tăiată şi fălţuită în stive de ziare, întreaga operaţie făcându-se la mare viteză.

1890 – Începând din acest moment, a apărut o vastă ofertă de rotative fiecare având propria tehnologie. Evoluţia s-a încheiat în anii ’70, când s-au dezvoltat tehnologia offset şi fotomontajul.

1900 – 1970 – Producătorii au adăugat viteză şi calitate la rotativelor. După 1900, electricitatea a înlocuit aburul şi a permis apariţia unei varietaţi de componente electrice şi inovaţii care s-au aplicat pe rotative.

1920 – S-a automatizat procesul de stereotipie. Au apărut mecanismele de la fălţuri pentru suplimentare.

1960 – S-au folosit pentru prima dată rotative offset pentru tiraje mici de ziar.

1980 – În anii ’80, odată cu dezvoltarea internetului şi a tehnicii IT, a avut loc o nouă revoluţie în domeniul tipografic, mai cu seamă în prepress, prin inventarea CTP-ului şi a programelor de prelucrare a imaginii.

Pe măsură ce umanitatea a evoluat, au avansat si tehnicile de imprimare a textului. Cererea crescândă de informare a determinat minţile luminate ale fiecarei epoci sa caute noi metode şi sa aducă noi îmbunătăţiri pentru satisfacerea nevoii de cunoaştere.